Forumul Naţional al Educaţiei, Iaşi, 5 septembrie

Discursul preşedintelui Organizaţiei Judeţene PSD Iaşi, Gheorghe NICHITA, la Forumul Naţional al Educaţiei - Iaşi, 5 septembrie 2008

Stimaţi colegi,

Doresc să îmi exprim gratitudinea faţă de conducerea partidului nostru pentru susţinerea organizării la Iaşi a acestui Forum al Educaţiei.  Iaşul este oraşul ideal pentru a găzdui o asemenea manifestare, dată fiind tradiţia sa academică îndelungată, dar şi cei 600 de ani de civilizaţie ieşeană, pe care îi sărbătorim în aceste zile. În calitate de gazdă, ţin să remarc prezenţa domnului preşedinte Mircea Geoană, doamnei vicepreşedinte Ecaterina Andronescu, domnului vicepreşedinte Cristian Diaconescu şi domnului preşedinte al Comisiei pentru Învăţământ din Senatul României, Irinel Popescu şi le multumesc tuturor pentru efortul făcut de a participa la acest eveniment care va marca atât viaţa organizaţiei judeţene PSD , cât şi întreaga comunitate academică ieşeană.           

Stimat auditoriu,             

                                                                                                     
      Educaţia este unul din domeniile în care politicile social-democrate sunt extrem de evidente şi se individualizează clar, fiindcă nicăieri nu e nevoie de mai multă egalitate de şanse şi de echitate decât în munca depusă cu conştiinţele tinere ale poporului român. În plus, corpul profesoral reprezintă şi cea mai numeroasă categorie de personal bugetar, iar nivelul său de salarizare şi condiţiile sale de muncă sunt adevărate etaloane pentru eficienţa unei administraţii. Din păcate, se pare că lucrurile acestea au fost uitate complet de guvernarea actuală Sunt cu atât mai mâhnit cu cât ministrul educaţiei este din Iaşi şi nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul aşteptărilor comunităţii noastre, şi la nivelul aşteptărilor corpului profesoral şi academic din România.           

Aş vrea să vă amintesc faptul că Iaşul este unul din cele 3 judeţe pilot ale programului privind descentralizarea învăţământului preuniversitar. Acest program a fost gândit ca un prim pas spre o stare de normalitate, unul în care primăriile să preia responsabilitatea organizării procesului de învăţământ, asumându-şi asigurarea fondurilor necesare şcolilor, dar beneficiind în acelaşi timp şi de posibilitatea de a gestiona alocarea şi cheltuirea lor. Din păcate, reforma pe această direcţie a fost stopată de cei care încă învaţă să numere stelele de pe steagul Uniunii Europene. În loc ca astăzi comunitatea locală să poată decide asupra tuturor chestiunilor importante ale învăţământului preuniversitar, în afară, evident de aria curriculară, suntem în situaţia unui centralism în care profilele de învăţământ, de pildă, nu au nici o legătură cu nevoile reale ale comunităţii. Suntem în situaţia în care banii se acordă în tranşe enorme, la sfârşit de an, către inspectoratele şcolare şi nu pot fi cheltuiţi eficient în timp ce investiţiile în infrastructura învăţământului abia se târâie din lipsă de bani. Dacă alianţa D.A. ar fi continuat reforma iniţiată de noi în guvernarea 2000-2004, dacă la Ministerul Educaţiei ar fi venit oameni cu experienţa profesională a doamnei Andronescu sau a domnului Athanasiu şi nu aşa-zişi specialişti, adunaţi cu greu de serviciile de cadre ale PD-L şi ale PNL, atunci cu siguranţă că situaţia educaţiei în România anului 2008 ar fi fost alta.

Trebuie sa remarc aici importanţa deosebită a strategiei pentru educaţie şi cercetare realizate de doamna Ecaterina Andronescu, document care stabileşte în mod clar priorităţile acestor domenii. Este imperativ ca guvernanţii, de orice orientare ar fi, să adopte ideile acestei strategii, ca direcţii prioritare pentru politica Ministerului Educaţiei. Cu condiţia ca viitorul ministru să fie competent, pentru că actualul trebuie să plece, deoarece Adomniţei este incapabil să gestioneze sistemul educaţional, aşa cum a constatat domnul preşedinte Mircea Geoană ieri, la anunţarea moţiunii simple pe tema Educaţiei.

Deşi poate părea paradoxal ceea ce spun, problemele cele mai grave ale învăţământului românesc se regăsesc în domeniul învăţământului superior, unul dominat de clanuri, unul în care posturile se moştenesc ca dregătoriile de pe vremuri, unul în care s-au format adevărate sisteme paralele de promovare în funcţii, de salarizare. Este inadmisibil să lăsăm la nivel naţional să se implementeze viziunea pedelistă de la Iaşi, instrumentată de şeful PD-L Iaşi, Dumitru Oprea, în care universităţile de stat se transformă în adevărate SRL-uri şi au de două ori mai multe locuri cu taxă decât fără taxă. Viziunea lor asupra învăţământul superior este sintetizată de o practică instaurată de Dumitru Oprea la Universitatea „Al I Cuza”: pentru a trece de la cursurile cu taxă la cele fără taxă, trebuie plătită o taxă. Tot specialistul în educaţie Oprea a înfiinţat şi o grădiniţă. Ştiţi cât costă o lună de şcolarizare în grădiniţa aceea? Cam cât salariul mediu net pe economie! Asemenea lucruri nu pot fi îngăduite de social-democraţi. Asemenea exemple trebuie făcute publice peste tot în ţară, pentru ca lumea să înţeleagă de ce este necesar ca PSD să ajungă la guvernare.      

       Educaţia nu are nevoie numai de programe şi de proiecte ci şi de lucruri simple, de îndreptarea unor lucruri care sunt de atâta vreme strâmbe încât aproape că nici nu le mai percepem ca atare. În campania electorală am promis ieşenilor că noul meu mandat de primar va pune bazele eliminării învăţământului în două schimburi la Iaşi. M-am angajat să încep demersurile pentru a construi atâtea săli de clasă câte sunt necesare pentru ca toţi copiii ieşenilor mei să înveţe doar dimineaţa, aşa cum se întâmplă în toate ţările care pun preţ pe dezvoltarea fizică şi intelectuală a copiilor. Nu va fi simplu, dar împlinirea unor asemenea deziderate este cheia succesului în alegeri, este calea social-democrată pe care mi-o doresc pentru întreaga Românie.

Dragi colegi,

Ne aşteaptă campania electorală. Viziunea social-democrată asupra educaţiei nu e doar un lucru abstract, posibil de tradus în viaţă doar de pe fotoliul de ministru. Parte a victoriei mele electorale de la Iaşi se datorează şi faptului că am avut grijă încă din primul mandat ca în oraşul nostru să nu existe o criză a grădiniţelor, se datorează resurselor importante canalizate spre renovarea şi modernizarea unităţilor de învăţământ. Sunt convins că oamenii vor fi foarte atenţi la tema Educaţiei în timpul campaniei electorale şi că nu au cum să nu accepte viziunea noastră asupra necesităţii unui învăţământ performant şi care să îi privească egal pe toţi copiii. Trebuie însă ca toţi candidaţii noştri să fie conştienţi de importanţa acestui subiect în preocupările românilor şi să explice valorile unui învăţământ social-democrat.